Casatoria, cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti


Casatoria, cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti - coperta carte

Autor :

Editura Sophia

Pret :   24.00 lei


 bucati





Casatoria, cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti . Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan. Editia a doua. De buna seama, exista mai multe feluri de a inchipui dragostea pentru aproapele: monahismul si casatoria sunt, in egala masura, "taine ale iubirii". Insa forma de temelie pentru comuniune ramane dragostea de inceput dintre barbat si femeie sub taina casatoriei. Dovada sunt nenumaratele pilde - reunite in aceasta carte - de sfinti canonizati care au fost casatoriti, dar pe care viata conjugala nu i-a impiedicat sa ajunga pe cele...


Format: 13 x 20 cm, 320 p.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan

De buna seama, exista mai multe feluri de a ?nchipui dragostea pentru aproapele: monahismul si casatoria sunt, ?n egala masura, "taine ale iubirii". ?nsa forma de temelie pentru comuniune ram?ne dragostea de ?nceput dintre barbat si femeie sub taina casatoriei. Dovada sunt nenumaratele pilde - reunite ?n aceasta carte - de sfinti canonizati care au fost casatoriti, dar pe care viata conjugala nu i-a ?mpiedicat sa ajunga pe cele mai ?nalte culmi ale duhovniciei.

Cuprins
Cuv?nt ?nainte
Prefaţă
Introducere
Vieţile sfinţilor căsătoriţi
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Sfinţi fără dată de pomenire
Note
Indice

AUGUST
Sf?nta Teoclita Făcătoarea de Minuni (3 august, sec. IX)

Teoclita a fost o femeie sf?ntă ?ncă din tinereţe. Părinţii săi i-au r?nduit să se căsătorească cu Zaharia, un bărbat de un g?nd cu ea, iubitor de Hristos şi de virtute. După căsătorie, ea a continuat să trăiască la fel ca ?nainte, d?nd mereu milostenie. Chiar dacă erau bogaţi, ea muncea cu m?inile ei, slujind slugilor, săracilor şi celor apropiaţi. ?ncerca ?ntotdeauna să apuce pe calea smereniei.
Sf?nta Teoclita iubea citirea Sfintelor Scripturi şi ?ncerca mereu să trăiască ceea ce citea. Şi-a petrecut ?ntreaga viaţă ?n acest chip sf?nt şi a fost aflată vrednică să-şi cunoască vremea morţii. După adormirea ei (la ?nceputul veacului al nouălea), moaştele ei au rămas neputrezite, făc?ndu-se izvor de vindecări.

Sf?ntul Miron (8 august, Creta, sec. IV)
Sf?ntul Miron a fost un ţăran căsătorit din Cnossos, Creta. Pentru marea sa milă faţă de săraci, el ?mpărţea bucuros şi din belşug roadele muncii sale cu ei, căut?nd ?ntotdeauna să le aducă m?ng?iere. Odată, a găsit nişte hoţi ce furau gr?nele de pe aria sa. Fără a le spune cine este, i-a ajutat să-şi umple sacii şi i-a ridicat el ?nsuşi, pentru ca hoţii să-i poată lua ?n spate. Soţia sa a murit destul de t?nără, iar după moartea ei, el s-a dăruit şi mai mult citirii dumnezeieştilor Scripturi, merg?nd la biserică şi făc?nd fapte bune. Pentru virtuţile lui neobişnuite a fost r?nduit preot, iar mai apoi a fost sfinţit episcop. A făcut multe minuni ?n numele Domnului, at?t ?n timpul vieţii, c?t şi după moarte. A trecut la odihnă prin anul 350, trăind o sută de ani.

Sf?nta Irina a Constantinopolului şi ?mpăratul Kaloioan (13 august, Ungaria şi Constantinopol, sec. XII)
?mpăratul bizantin Alexie I Comnenul şi ?mpărăteasa Irina, fiind creştini evlavioşi, au căutat o soţie modestă şi credinciosă pentru fiul lor Ioan, urmaşul la tron. Ei au aflat o candidată desăv?rşită ?n prinţesa Pyrisca a Ungariei, fiica regelui Ladislau I. Era virtuoasă şi foarte frumoasă, cu păr lung roşcat. Venind la Constantinopol, ea s-a alăturat Bisericii Ortodoxe, lu?nd numele de Irina. S-a măritat cu Ioan ?n 1104.
După ce ea şi soţul ei au ajuns pe tronul imperial, ?n 1118, ea s-a dovedit a fi o ?mpărăteasă vrednică. A crescut patru fii şi patru fiice, ?n chip cuvios şi demn, cum se cuvenea rangului lor imperial. ?nainte de a fi fost ?ncoronată ?mpărăteasă şi-a dat toată averea săracilor.
Cu trecerea anilor, a ajuns a fi tot mai interesată de viaţa duhovnicească. Repeta adeseori cuvintele Proorocului David: Ce folos este ?ntru s?ngele meu (adică: moştenirea mea ?mpărătească), c?nd mă pogor eu ?ntru stricăciune? (Ps. 29, 9). Ea slujea lui Hristos ?ndeosebi prin slujirea săracilor şi a celor aflaţi ?n nevoi. I se spunea ?Primitoarea de străini? şi se ?mbrăca cu veşminte simple, ?mai cur?nd de călugăriţă, dec?t de ?mpărăteasă?. Şi ne?ncetat ?şi ?ndemna soţul să ajute pe cei nevoiaşi.
Soţul ei, ?mpăratul Ioan Comnenul, era poreclit ?Kaloioan? (kalos ?n greceşte ?nseamnă at?t ?frumos?, c?t şi ?bun?). Cum spune una dintre Vieţi: ?Chipul său măsliniu, cu trăsături clare şi ochi nobili i-a adus această poreclă; ?nsă supuşii săi credincioşi spuneau cu bucurie că ea se datora mai cur?nd firii sale strălucite şi felului oc?rmuirii sale?. Chiar la ?nceputul domniei sale s-a descoperit un complot ?mpotriva lui, condus de sora sa Ana, dar el i-a tratat pe conspiratori cu multă ?ngăduinţă. Era ?mpotriva luxului inutil şi risipitor, iar sub domnia sa şi a sfintei sale ?mpărătese viaţa de curte a Bizanţului şi-a aflat o nouă r?nduială şi simplitate.
Insuflată de Dumnezeu şi cu ajutorul soţului ei, Irina a supravegheat zidirea Mănăstirii Pantocratorului din Constantinopol, l?ngă Biserica Sfinţilor Apostoli. Ea a supravegheat şi zidirea frumoasei biserici a mănăstirii, ca şi a arhondaricului şi căminului de bătr?ni din apropiere. ?ntr-o zi, ea l-a adus pe soţul ei ?n nou-zidita biserică a mănăstirii şi, arunc?ndu-se la păm?nt şi pl?ng?nd, a strigat: ?Primeşte, Stăp?ne, templul zidit de Dumnezeu prin harul Tău?. Şi zicea că nu se va ridica p?nă ce soţul său nu-i va făgădui că va da ?n continuare bisericii şi mănăstirii aceleia tot ajutorul bănesc pentru a-i asigura viitorul. El a ?ncuviinţat, şi timp de veacuri aceasta a fost una din mănăstirile cele mai ?nsemnate ale capitalei.
?mpărăteasa Irina era probabil cea mai puternică şi cu siguranţă una dintre cele mai bogate femei din ?ntreaga lume ?n acea vreme. ?nsă aşa de mult dorea ?mpărăteasa să lase lucrurile vieţii acesteia şi să caute numai cele cereşti, ?nc?t ?n anii săi cei de pe urmă a intrat ?n viaţa monahală, cu blagoslovenia soţului ei, lu?nd numele de Xenia. Şi-a petrecut ultimele zile ?ntr-o mănăstire din Vithinia (Asia Mică). Moaştele sale au fost aduse ?napoi ?n capitală, spre a fi aşezate ?n Mănăstirea Pantocratorului, ?ntemeiată de ea.
Soţul ei, ?mpăratul Kaloioan, a hotăr?t să răm?nă credincios minunatei şi evlavioasei sale soţii, refuz?nd a se mai g?ndi la căsătorie după moartea ei. La scurt timp după aceea, la 8 aprilie 1143, el şi-a dat sufletul ?n m?inile lui Hristos, după ce ?şi zg?riase m?na ?ntr-o săgeată otrăvită. A fost ?nmorm?ntat l?ngă soţia sa.
?n marea biserică a Sfintei Sofii din Constantinopol se află o splendidă icoană ?n mozaic, ?nfăţiş?nd pe ?mpăratul Ioan al II-lea Comnenul şi pe ?mpărăteasa Irina, st?nd de-o parte şi de alta a Maicii Domnului cu pruncul Iisus. Ioan ţine o pungă cu bani, simbol al generozităţii sale faţă de Hristos şi de Biserica Sa.

Sfinţii Isaac şi Rebeca (21 august, Palestina, cca. 1900 ?.H.)
Sf?ntul Isaac a fost un copil din făgăduinţă, un copil zămislit ?n chip minunat şi născut de Sarra la bătr?neţe. Era copilul din care trebuia să răsară neamul lui Israil; prin urmare, el a fost unul dintre strămoşii direcţi ai lui Iisus Hristos. Mai mult, el este recunoscut de Biserică ca o imagine proorocească sau chip al lui Hristos, prin faptul că era fiul nevinovat şi unic pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să-l aducă jertfă. Lemnul pentru focul jertfei, pe care, după predania rabinică, l-a purtat de bunăvoie ?n spate c?nd urcau muntele, pre?nchipuie Crucea lui Hristos. Iar izbăvirea lui de către Dumnezeu de la moarte s-a ?nt?mplat ?n a treia zi (Facere 22, 1-19).
C?nd Isaac a ajuns la v?rsta potrivită pentru căsătorie, tatăl său Avraam a trimis o slugă credincioasă ?napoi ?n patria sa din Mesopotamia, spre a-i găsi o soţie. Ca răspuns la rugăciune şi prin călăuzirea proniei dumnezeieşti, a fost găsită Rebeca (Facere 24, 2-61).
Rebeca, femeia aleasă de Dumnezeu, a fost adusă de slugă omului cel ales, ?şi a iubit-o pe d?nsa?:
Iar Isaac mergea prin pustie spre f?nt?na vedeniei, şi locuia ?n păm?ntul cel de miazăzi. Şi a ieşit Isaac ca să se plimbe la c?mp către seară şi căut?nd cu ochii a văzut cămilele venind. Şi căut?nd Rebeca cu ochii a văzut pe Isaac şi a sărit de pe cămilă. Şi a zis către slugă: Cine este omul acela care merge pe c?mp spre ?nt?mpinarea noastră? Şi a zis sluga: Acesta este stăp?nul meu; iar ea lu?ndu-şi vălul, s-a acoperit. Şi a spus sluga lui Isaac toate c?te a făcut. Şi a intrat Isaac ?n casa mumei sale, şi a luat pe Rebeca şi s-a făcut lui femeie, şi a iubit-o pe d?nsa, şi s-a m?ng?iat Isaac pentru Sarra mumă-sa (Facere 24, 62-67).
Isaac, pre?nchipuirea lui Hristos, iubeşte pe soţia sa, Rebeca, pre?nchipuirea Bisericii: dintre primii trei patriarhi, numai Isaac a avut o singură soţie. De-aceea, dintre cei trei, el şi Rebeca sunt cei mai potriviţi să ?nfăţişeze căsătoria creştină. Poate de aceea Isaac şi Rebeca sunt pomeniţi mai des dec?t ceilalţi ?n slujba cununiei. Iată două pomeniri ale lor din această slujbă:
Preotul: Dumnezeule cel veşnic, Care pe cele despărţite le aduni ?ntru unire şi ai pus dragostea legătură ne?ntreruptă; Cel ce bine ai cuv?ntat pe Isaac şi pe Rebeca şi ai arătat pe ei moştenitori făgăduinţei Tale; ?nsuţi binecuv?ntează şi pe robii Tăi aceştia...
Preotul: Doamne, Dumnezeul nostru, Care ?mpreună cu sluga patriarhului Avraam ai călătorit ?n Mesopotamia, trimiţ?ndu-l să logodească femeia stăp?nului său Isaac şi prin mijlocirea scoaterii de apă ai descoperit lui să logodească pe Rebeca: ?nsuţi binecuv?ntează logodna robilor Tăi acestora...
Şi este interesant de observat că slujba cununiei mai spune că Dumnezeu a ?dăruit pe Isaac Rebecăi?, chiar dacă ?n relatarea de la Facere Rebeca este cea adusă de slugă lui Isaac.
C?ntarea a 6-a, Duminica Sfinţilor Strămoşi (11-17 decembrie)
?nchipuire lămurită a patimii lui Hristos te-ai făcut, Preafericite Isaac, adus fiind a te jertfi de buna-plăcere părintească. Pentru aceasta fericit eşti şi prieten de aproape al lui Dumnezeu te-ai arătat cu adevărat, locuind ?mpreună cu toţi drepţii.

Sfinţii Adrian şi Natalia (26 august, Nicomidia, vestul Asiei Mici, ?nceputul sec. IV)
Iată una dintre cele mai măreţe povestiri despre o soţie ce-şi ?ndeamnă soţul să sufere mucenicia. Este o pildă supremă de credinţă neclintită, care ştie că scurta pierdere a soţului aici, pe păm?nt, pentru Hristos, ?nseamnă a-l dob?ndi din nou, de-a pururea, ?n ?mpărăţia cerurilor.
Născut din neam ales, Adrian avea douăzeci şi opt de ani, fiind ?n floarea tinereţii, puternic şi chipeş, bine chivernisit ?n slujba ?mpărătească. Avea o soţie t?nără şi frumoasă, numită Natalia, cu care era căsătorit de treisprezece luni.
?ntr-o zi, ?n vremea ultimei mari prigoane a creştinilor, sub ?mpăratul Maximian, douăzeci şi trei de creştini au fost aduşi ?naintea ?mpăratului şi chinuiţi crunt, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii ?mpărăteşti ce priveau suferinţele acelor oameni şi auzeau cu c?tă vitejie ?şi apărau credinţa ?n Hristos.
Apoi, pe c?nd mucenicii zdrobiţi ?n bătaie erau duşi la palatul tribunului spre a li se ?nscrie numele, Adrian i-a ?ntrebat ce nădăjduiau să dob?ndească ?ndur?nd asemenea suferinţe. Ei i-ai vorbit despre negrăita frumuseţe şi slavă a raiului şi i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe d?nsul.
Auzind aceste vorbe, Adrian s-a dus la cel ce scria şi i-a spus: ?Scrie şi numele meu ?mpreună cu cele ale sfinţilor aceştia; şi eu sunt creştin?. C?nd ?mpăratul a auzit aceasta, l-a ?ntrebat: ?Ţi-ai pierdut minţile?? Adrian a răspuns: ?Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!? Astfel că a fost ?ntemniţat ?mpreună cu ceilalţi.
C?nd soţia sa Natalia a aflat prima dată de ?ntemniţarea lui, s-a m?hnit. ?nsă c?nd a aflat că era ?ntemniţat pentru Hristos, s-a bucurat mult, căci ?n taină era creştină. A ?mbrăcat veşminte frumoase şi a dat fuga la temniţă să sărute legăturile soţului ei. L-a binecuv?ntat pentru hotăr?rea de a muri ca mucenic şi l-a sfătuit să răm?nă tare, ?ndemn?ndu-i pe cei ?mpreunăprinşi să se roage pentru el. Apoi Adrian a trimis-o ?napoi acasă, rug?nd-o să fie liniştită şi să nu se teamă pentru el.
Apropiindu-se clipa muceniciei lui, temnicerii i-au ?ngăduit să meargă acasă şi să-şi ia rămas bun de la familie. Văz?ndu-l că vine, Natalia, crez?nd că şi-a pierdut curajul şi a fugit din temniţă, a ?ncuiat uşa casei şi a strigat la el, ?nvinovăţindu-l că este un lepădat de Hristos şi iubitor al vieţii acesteia. I-a adus aminte de cuvintele Domnului, cel ce se va lepăda de mine ?naintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de d?nsul ?naintea Tatălui meu care este ?n ceruri (Mat. 10, 33). Se numea pe sine nenorocită, căci el o ?mpiedica să se bucure de slava de a fi numită soţie de mucenic. Blagoslovenia pe care se aştepta să o primească, spunea ea, se preschimbase ?n nenorocire.
Dar c?nd a aflat că ţelul venirii lui era altul dec?t ?şi ?nchipuia, de ?ndată supărarea i s-a schimbat ?n bucurie, şi l-a sărutat. Iar Adrian a strigat: ?Blagoslovită eşti tu, soţia mea! Tu ai ajuns să-l cunoşti pe Dumnezeu, pentru ca soţul tău să se m?ntuiască. Cu adevărat, soţia mea, tu ?ţi iubeşti bărbatul! Blagoslovenia ?ţi va fi deci cunună, căci deşi nu ai ?ndurat tu ?nsăţi chinurile, ai fost părtaşă la suferinţele mucenicilor prin mila faţă de ei?.
Lu?nd-o de m?nă, el s-a ?ntors ?mpreună cu ea la temniţă. Pe drum a vorbit cu ea despre ceea ce trebuie să facă cu averea lui. Ea l-a ?ndemnat să nu se ?ngrijească de cele păm?nteşti, ci să cugete la bunătăţile cereşti. Intr?nd ?n temniţă, slujitoarea lui Dumnezeu Natalia a căzut ?naintea sfinţilor mucenici şi, sărut?ndu-le lanţurile, a văzut că rănile lor erau pline de puroi. ?ndată şi-a trimis slujnica acasă să aducă p?nză fină şi feşe. C?nd toate au fost aduse, Natalia a legat rănile mucenicilor cu m?na ei şi, pe c?t se putea, le-a alinat suferinţele de ne?ndurat, slujindu-le ?n temniţă şapte zile, p?nă c?nd au plecat la judecată.
A venit şi ziua c?nd Adrian avea să ?ndure bătăile pe care ceilalţi le primiseră. Toţi l-au ?mbărbătat: ?Du-te cu ?ndrăznire şi ruşinează-l pe tiran!? Natalia ?l ?ndemna şi ea: ??ndreaptă-ţi mintea, stăp?ne, numai către unul Dumnezeu, şi inima ta să nu se teamă de nimic! Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sf?rşit; scurtă este suferinţa, dar slava muceniciei veşnică. Suferă durerea numai puţină vreme şi cur?nd te vei bucura cu ?ngerii. Dacă slujind pe ?mpăratul cel păm?ntesc, te-ai ?ngrijit să aduni şi dajdia cea mai mică, necruţ?ndu-ţi sănătatea şi fiind gata să mori ?n luptă, oare nu ţi se cade acum să ?nduri tot felul de cazne cu ?ncă mai multă vitejie, şi să mori pentru ?mpăratul ceresc, cu care tu ?nsuţi ai să ?mpărăţeşti??
?ndur?nd cu vitejie bătăile şi răspunz?nd cu linişte şi iscusinţă cuvintelor zeflemitoare ale ?mpăratului, Adrian a primit loviturile călăului cu asemenea seninătate, ?nc?t ?mpăratul s-a ?nfuriat. C?nd p?ntecele lui Adrian a plesnit de bătăi, Maximian a pus capăt caznelor şi l-a trimis ?mpreună cu ceilalţi ?napoi ?n temniţă.
Din nou binecuv?ntata Natalia l-a ?mbărbătat şi l-a m?ng?iat. ?mbrăţiş?ndu-l, ea ?i spunea: ?Fericit eşti tu, stăp?ne, că te-ai ?nvrednicit a fi ?n r?ndul sfinţilor mucenici! Fericit eşti tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui şi te vei face părtaşul ei, căci cel ce este părtaş suferinţelor Lui va fi părtaş şi al slavei Lui!? Pe c?nd vorbeau, Natalia a ?nmuiat o p?nză ?n s?ngele lui şi şi-a uns trupul cu el. Peste c?teva zile, după ce iarăşi legase rănile mucenicilor, Natalia şedea la picioarele lui Adrian şi zicea:
?Te rog, stăp?ne al meu, adu-ţi aminte de legătura nunţii noastre, de şederea mea alături de tine ?n vremea suferinţelor şi de dorinţa mea ca tu să dob?ndeşti cununile. Roagă pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru, să mă ia ?mpreună cu tine, astfel ca, aşa cum ?mpreună am trăit ?n viaţa aceasta plină de păcate, tot aşa să trăim laolaltă nedespărţiţi ?n viaţa cea fericită. Te rog, stăp?ne al meu, c?nd vei sta ?naintea Domnului Hristos, cere mai ?nt?i ?ndurare pentru mine; căci sunt ?ncredinţată că orice vei cere, Domnul ?ţi va da ţie, căci rugăciunea ta este plăcută ?naintea lui, ca şi stăruinţa ta. Dar tu ştii necredinţa acestor oameni şi lipsirea de Dumnezeu a ?mpăratului şi mă tem că mă vor sili să mă mărit cu altul, cu un om necredincios şi păg?n. Atunci se va ?ntina patul meu, şi legătura noastră se va rupe. Cu stăruinţă te rog, ocroteşte-ţi soţia, aşa cum Apostolul ne-a ?nvăţat; dăruieşte-mi, ca răsplată a curăţiei mele, să mor ?mpreună cu tine!?
Cur?nd apoi chinuitorii veniră la temniţă cu o nicovală şi un baros de fier, căci ?mpăratul hotăr?se să-i omoare pe toţi cu acele unelte. Natalia i-a rugat pe călăi să-l lovească ?nt?i pe Adrian, căci se temea că va slăbi ?n hotăr?rea lui, de va vedea moartea celorlalţi.
Deci s-au dus mai ?nt?i la Adrian. ?nsăşi soţia lui i-a ridicat picioarele pe nicovală. Cu o lovitură puternică, chinuitorii au sfăr?mat fluierele picioarelor mucenicului şi i-au tăiat picioarele. ?Rogu-te, stăp?ne, robule al lui Hristos, spunea Natalia, c?t mai eşti ?ncă viu, ?ntinde braţul ca să ţi-l sfăr?me, şi vei fi deopotrivă cu ceilalţi mucenici ce au suferit mai mult dec?t tine!?
Sf?ntul Adrian ?ntinse braţul spre ea, iar ea lu?ndu-l, ?l puse pe nicovală. Călăul, lovind puternic braţul, ?l sfăr?mă, şi ?ndată Sf?ntul Adrian ?şi dete sufletul ?n m?inile lui Dumnezeu. Natalia a izbutit să ia ?n taină scumpul lui braţ acasă. Ea l-a uns cu mir scump, l-a ?nvelit ?ntr-o p?nză de purpură şi l-a aşezat la capul patului. Restul moaştelor lui Adrian şi ale celorlalţi douăzeci şi trei dimpreună cu el au fost duse ?n Bizanţul aflat ?n apropiere, de către c?ţiva creştini ce fugeau de prigoana lui Maximian.
După o vreme, unul dintre bărbaţii de seamă a dob?ndit ?ncuviinţarea ?mpăratului să se ?nsoare cu frumoasa văduvă a lui Adrian. Auzind de cugetarea aceluia, Natalia ?ndată s-a pregătit să fugă la Bizanţ, la locul unde erau păstrate moaştele soţului ei. Ea s-a aşezat la rugăciune, cer?nd ajutorul lui Dumnezeu. Pe c?nd se ruga, de multa osteneală şi de m?hnire Natalia a aţipit şi iată că unul dintre sfinţii mucenici i s-a arătat ?n vis şi i-a spus: ?Pace ţie, Natalia, roaba lui Hristos! Să ştii că Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea şi nici noi nu am uitat bunătăţile tale, pe care le-ai făcut ?ngrijindu-ne ?n vremea ?ntemniţării noastre. St?nd ?naintea feţei lui Hristos, stăruim ca să dea ţie să ajungi degrabă la noi?.
Fericita Natalia l-a ?ntrebat: ?Spune mie, mucenice sfinte, dacă stăp?nul meu Adrian stă ?mpreună cu tine ?naintea Domnului Hristos?. Iar mucenicul i-a răspuns: ?El şi-a luat locul ?naintea Stăp?nului chiar mai ?nainte de noi! ?nsă tu grăbeşte şi ia fără zăbavă o corabie şi mergi la locul unde sunt trupurile noastre. Acolo Domnul ţi se va arăta şi te va călăuzi la noi?.
Trezindu-se din somn, Sf?nta Natalia ?ndată a lăsat toate şi, lu?nd cu ea doar braţul Sf?ntului Adrian, a plecat de acasă. Ajung?nd la malul mării, a zărit o corabie gata să plece spre Bizanţ, care părea că o aşteaptă pe ea. Urc?ndu-se ?n corabie, a văzut acolo creştini, bărbaţi şi femei, care fugeau de prigoana răului Maximian, şi a adus mulţumire lui Dumnezeu.
La miezul nopţii, diavolul s-a arătat creştinilor de pe corabia Nataliei. El a luat chipul unuia ce călătorea pe o corabie venind din răsărit, av?nd cu el pe alţii ?n chip de corăbieri. Diavolul i-a ?ntrebat pe corăbierii creştini, vorbindu-le ca şi cum ar fi fost c?rmaci: ?De unde sunteţi şi ?ncotro mergeţi?? Creştinii au răspuns: ?Suntem din Nicomidia şi mergem la Bizanţ?. Vrăjmaşul le-a răspuns: ?V-aţi abătut din cale; ?ntoarceţi-vă spre port!? Zic?nd aceasta, diavolul voia să-i amăgească şi să-i ducă la pierzare. Iar creştinii, crez?nd mincinosul sfat, prinseră să ?ntoarcă corabia şi să plutească spre port.
Dar deodată li s-a arătat Sf?ntul Mucenic Adrian, strălucind de lumină, şi a strigat cu glas mare: ?Ţineţi calea pe care aţi urmat-o ?nainte, şi nu luaţi ?n seamă cuvintele vrăjmaşului, ce negreşit vă găteşte pierzarea!? Spun?nd acestea, mucenicul s-a arătat merg?nd ?naintea lor pe apă, iar diavolul a pierit cu corabia.
Fericita Natalia ridic?ndu-se, l-a zărit pe Sf?ntul Adrian merg?nd ?naintea corabiei şi a strigat: ?Este soţul meu ? este Adrian care a venit să ne scape!? ?ndată el s-a făcut nevăzut.
V?ntul le-a fost prielnic, iar călătorii sosiră la Bizanţ, l?ngă biserica unde fuseseră ?ngropate trupurile sfinţilor mucenici, şi toţi au cobor?t din corabie plini de bucurie. Apropiindu-se de trupurile mucenicilor din biserică, Sf?nta Natalia a căzut ?naintea lor cu nespusă veselie, sărut?ndu-le şi vărs?nd lacrimi de bucurie. Aşez?nd braţul Sf?ntului Adrian l?ngă trupul lui, ea a ?ngenuncheat şi s-a rugat ?ndelung. Apoi, c?nd a sf?rşit, s-a ridicat şi a dat bineţe fraţilor şi surorilor aflaţi acolo, căci mulţi creştini credincioşi se adunaseră ?n locul acela. Ei au primit-o cu bucurie. Una dintre familii a luat-o ?n casa lor şi au stăruit să se odihnească, căci vedeau că este istovită de călătorie.
Pe c?nd dormea, Sf?ntul Adrian i s-a arătat ?n vis şi i-a spus: ?Bine ai făcut venind aici, roaba lui Hristos şi fiică a mucenicilor. Intră ?ntru odihna cea gătită ţie de Domnul. Vino şi primeşte-ţi răsplata cuvenită!?
Trezindu-se din somn, Sf?nta Natalia a povestit visul creştinilor de acolo şi le-a cerut să se roage pentru ea. Cur?nd apoi a adormit din nou.
După un ceas, credincioşii au venit să o trezească, ?nsă au văzut că răposase, căci sufletul ei cel sf?nt plecase la odihna cea veşnică ?mpreună cu Domnul. Cu nespusă bucurie, ei au ?ngropat-o ?n biserică, alături de soţul ei.
Condac din Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia
Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi mucenici ai lui Hristos, cei ce toată slava cea deşartă a lumii acesteia pentru dragostea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de nimic o aţi socotit, şi vieţile voastre jertfă curată şi fără de prihană aţi aşezat, dorind chinuri şi moarte mai cur?nd a primi, dec?t a vă lepăda de Dumnezeu cel adevărat: cu dragoste vă lăudăm pe voi, Sfinţilor Adrian şi Natalia. ?naintea scaunului slavei Domnului cu bucurie st?nd, şi cu vederea aceleia pururea desfăt?ndu-vă, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii, care cu credinţă şi cu cinstire cădem către voi, ca să strigăm vouă cu mulţumire: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Adrian şi Natalia, prealăudaţilor mucenici ai lui Hristos şi luptători nebiruiţi!
Slavă la Vecernie, glas 6
O, pereche fără prihană şi aleasă Domnului! O, preadorită domnie şi lui Hristos preaiubită! O, ?nsoţire preabună şi lui Dumnezeu fericită! Cine nu se va spăim?nta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a ?mbărbătat asupra tiranului celui amar şi pe bărbatul ei l-a ?ntărit a nu slăbi ?ntru cele cumplite, ci să aleagă a muri pentru credinţă mai degrabă dec?t a trăi. O, graiuri ?mpletite de Dumnezeu ale ?nţeleptei Natalia! O, sfătuiri dumnezeieşti, care au străbătut cerurile şi au făcut pe slăvitul Adrian cunoscut către ?nsuşi scaunul ?mpăratului celui mare! Ci, o, ?nsoţire sf?ntă! Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, care din dragoste săv?rşim pomenirea voastră, ca să ne m?ntuim din ispite şi de tot necazul.
Alte carti de interes :

cartea Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur

Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur

Traducere din limba engleza de Luminita Irina Niculescu In aceasta lucrare, pentru prima oara in istoria studiilor de specialitate, David C. Ford ne ofera o analiza minutioasa a scrierilor Sfa ntului Ioan ...

cartea Vietile Sfintilor vol. IV

Vietile Sfintilor vol. IV

Citind ,, Vietile Sfintilor ", intelegi mai usor distanta dintre tine, si acesti campioni ai vietii spirituale, afli metodele si mijloacele prin care  ei au invins  in lupta cu diavolul si ispitele ...

cartea Vietile Sfintilor vol. V

Vietile Sfintilor vol. V

Citind ,, Vietile Sfintilor ", intelegi mai usor distanta dintre tine, si acesti campioni ai vietii spirituale, afli metodele si mijloacele prin care  ei au invins  in lupta cu diavolul si ispitele ...

cartea Sfant si sfintenie

Sfant si sfintenie

Autorul intreprinde o analiza istorica-sistematica asupra conceptelor de sfant si sfintenie. Aceasta analiza incepe de la lumea pagana si continua cu Vechiul si Noul Testament, perioada apostolica si gandirea ...

cartea Vietile sfintilor. Povestiri pentru copii. Vol. 2

Vietile sfintilor. Povestiri pentru copii. Vol. 2

Cand, in copilarie, citeam Vietile Sfintilor, ma simteam de parca o raza de lumina dumnezeiasca imi patrunsese in inima. Raza imi umplea inima de dulceata, bucurie si fericire adanca si aprindea in ea dorul ...

cartea Vietile sfintilor. Povestiri pentru copii. Vol. 1

Vietile sfintilor. Povestiri pentru copii. Vol. 1

Când, în copilarie, citeam Vietile Sfintilor, ma simteam de parca o raza de lumina dumnezeiasca îmi patrunsese in inima. Raza îmi umplea inima de dulceata, bucurie si fericire adânca ...

cartea Vietile sfintilor - decembrie

Vietile sfintilor - decembrie

...

cartea Vietile sfintilor - octombrie

Vietile sfintilor - octombrie

...

cartea Vietile sfintilor - septembrie

Vietile sfintilor - septembrie

...

cartea Vietile sfintilor - iunie

Vietile sfintilor - iunie

...

cartea Vietile si suferintele sfintilor

Vietile si suferintele sfintilor

...

cartea Vietile Sfintilor Apostoli

Vietile Sfintilor Apostoli

Traducere din limba engleza de Diana PotlogVietile, pătimirile si minunile Sfintilor Apostoli, începătorii credintei noastre, într-o prezentare accesibilă tuturor. ...

cartea Pravila alba. Sfaturi pentru cei casatoriti

Pravila alba. Sfaturi pentru cei casatoriti

In cartea "Pravila Alba" descoprim sfaturile Parintelui Arsenie Boca, pentru cei casatoriti. Parintele Arsenie Boca subliniaza ca o casatorie crestina nu este posibila decat intre crestini convinsi, fiindca ...

cartea Povestiri pentru copii dupa vietile sfintilor. Luna octombrie

Povestiri pentru copii dupa vietile sfintilor. Luna octombrie

...

cartea Vietile Sfintilor care mai inainte au fost desfranate ca un studiu asupra caintei in monahismul timpuriu.Editia a III - a

Vietile Sfintilor care mai inainte au fost desfranate ca un studiu asupra caintei in monahismul timpuriu.Editia a III - a

...

cartea A fost o data si poate va mai fi. Povestiri ilustrate din vietile sfintilor (vol. 1)

A fost o data si poate va mai fi. Povestiri ilustrate din vietile sfintilor (vol. 1)

...