Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii


Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii - coperta carte

Autor :

Editura Sophia

Pret :   19.20 lei


 bucati





Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii . Traducere din limba franceza de Marinela Bojin.Cartea de fata trateaza un domeniu ce nu va inceta vreodata sa fie de actualitate in lumea noastra care sufera urmarile pacatului originar: omul si boala. Ea straluceste prin toate insusirile care au facut cunoscute in Ortodoxia contemporana seria de scrieri pe aceasta tema al carei autor este Larchet: concizie, limpezime, caracter sistematic, eruditie, caldura sufleteasca, ancorare temeinica in scrierile patristice.Format: 13 x 20 cm....


Terapeutica tristetii si a akediei
a. Terapeutica tristetii
Pentru ca tristetea poate avea diverse cauze, terapeutica este si ea diversa.
O prima cauza a tristetii este lipsa placerii, momentane ori viitoare; fundamental, ea este cauzata de pierderea unui bun material, de lipsa de implinire a unei dorinte sau de spulberarea unei sperante de natura materiala. In acest caz, terapeutica tristetii implica in mod esential renuntarea la dorintele si placerile ,,trupesti" si deci detasarea fata de bunurile materiale, mergand pana la dispretuirea lor. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca ,,cel ce fuge de toate poftele lumesti nu mai poate fi atins de tristetea lumeasca". In acelasi sens, Sfantul Ioan Scararul arata ca ,,cel care uraste lumea a scapat de intristare; iar cel impatimit de ceva din cele vazute inca n-a scapat de ea. Caci cum nu se va intrista de lipsa a ceea ce iubeste?" Evagrie scrie: ,,Cel ce se fereste de toate placerile lumesti e o cetate de nepatruns pentru demonul tristetii. Caci tristetea este lipsa unei placeri, fie prezente, fie viitoare. Si nu se poate respinge un astfel de vrajmas daca noi avem vreo inclinare patimasa pentru vreun lucru pamantesc". Cum orice patima are la baza dorinta de placere sensibila, este de la sine inteles ca tamaduirea tristetii este legata de vindecarea de alte patimi.
Omul supus trupului ravneste insa nu numai bunuri materiale, ci si onorurile si slava lumeasca. Am aratat deja legatura stransa dintre tristete si slava desarta, una dintre cauzele cele mai frecvente ale tristetii fiind legata de onoruri si glorie, atat in cazul celor care, avandu-le, doresc sa aiba si mai multe, cat si in cazul celor care se zbat sa le dobandeasca. De aceea terapeutica tristetii implica deopotriva dispretuirea slavei si demnitatilor lumesti sau chiar o desavarsita nepasare fata de ele, fie ca le ai, fie ca esti lipsit de ele.
Tristetea are ca a doua cauza esentiala mania. In acest caz, ea este fie o urmare directa a acesteia, fie consecinta unei jigniri, situatie in care se manifesta ca ranchiuna.
In orice situatie, se cuvine sa-l iertam pe cel care ne-a jignit, sa nu pastram nici o ranchiuna, ci, dimpotriva, sa ne aratam binevoitori si plini de iubire fata de el. Sfantul Maxim invata ca ,,daca iti amintesti de raul facut de cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare, curatind prin rugaciune amaraciunea iscata de amintirea raului ce ti l-a facut. Iar devenit iubitor de oameni, vei sterge cu totul patima din suflet".
In loc sa-l invinuim pe cel care ne-a jignit, mai bine sa ne invinovatim pe noi insine, fie socotind ca pentru pacatele noastre meritam ocara, fie intelegand ca l-am intaratat pe aproapele nostru intr-un fel oarecare, printr-un cuvant nepotrivit, printr-o purtare necuvenita sau printr-un gest necontrolat. Intotdeauna, spune Sfantul Dorotei de Gaza, ,,pricina oricarei tulburari pricinuite de cel ce ne-a necajit, daca vom cauta cu de-amanuntul, este ca nu ne invinovatim pe noi insine. De aici ne vin tristetea si nelinistea".
Tristetea fara nici o noima este mai intotdeauna pricinuita de diavol. Pentru ea nu exista un leac anume, ci este nevoie de o ingrijire generala.
Omul cuprins de tristete sa nu se inchida in sine, caci aceasta ii sporeste boala, ci sa caute un duhovnic iscusit si lui sa-i descopere gandurile, purtand cu el convorbiri duhovnicesti. Iar povatuirile si cuvintele sale mangaietoare il vor izbavi de tirania gandurilor. Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre puterea tamaduitoare a cuvantului duhovnicesc pentru sufletul intristat, spune: ,,Nu voi inceta sa rostesc cuvant de mangaiere pana ce rana tristetii nu ti se va inchide cu totul. De vreme ce doctorii se ingrijesc de rani pana cand inceteaza orice durere, oare nu tot asa trebuie sa facem si cand e vorba de suferinta sufletului? Tristejea este o rana a sufletului care trebuie spalata cu apa binefacatoare a cuvantului bland. Da, cuvintele blande mai ales usureaza suferinta sufletului mai bine decat racoreste apa ranile trupesti. Doctorii se folosesc de un burete; noi ne folosim de limba, ca sa dam leacul cel bun; n-avem nevoie de foc ca sa incropim apa, caci harul Sfantului Duh da caldura cuvantului nostru. Si astazi, iata, incercam sa va mangaiem sufletele, caci, daca n-o facem noi, unde veti afla usurarea suferintelor voastre?"
Mare ajutor si alinare aflam in cuvintele Sfintei Scripturi si in cugetarea la intelesurile lor, insotita de rugaciune, pentru ca rugaciunea este cu adevarat cel mai puternic leac impotriva tristetii, oricare ar fi pricina ei.
Impotriva tristetii iscate de diavol, avem ca leac potrivit cantarea de psalmi; iar rugaciunea inimii, lucrata cu trezvie si luare-aminte, este leacul cel mare al oricarei tristeti. Sfantul Ioan Casian spune ca tristetea face parte dintre patimile care ,,se vindeca prin meditatia inimii curate si prin indelunga veghere" si ne invata ca: ,,Vom putea goni din noi aceasta patima ucigatoare numai daca
[...] vom pastra mintea noastra stapanita de o necontenita meditatie duhovniceasca. Intr-adevar, toate felurile de tristete, fie cea izvorata dintr-o manie de mai mainte, sau din pierderea unui castig, de vreo tulburare fara noima a mintii, sau care ne impinge la o deznadejde de moarte, vor putea fi astfel biruite".
b. Terapeutica akediei
Am vazut deja ca akedia ataca toate puterile sufletului ži starneste aproape toate patimile. De aceea, tamaduirea ei se face pe mai multe cai, dupa cum arata Sfantul Ioan Casian.
Mai intai de toate este necesar ca omul sa-si cunoasca boala si s-o scoata la lumina. Aceasta patima, neavand o pricina anume, eel mai adesea ramane nestiuta si de neinteles, mai ales pentru faptul ca orbeste mintea si intuneca intregul suflet. De aceea, Sfantul Ioan Casian adauga ca acela care vrea sa i se impotriveasca, trebuie ,,sa se grabeasca a alunga din ascunzisurile sufletului aceasta boala".
Pe anahoret, akedia il impinge sa iasa din chilia sa si sa caute intalnirea cu oamenii. Cunoscand ca aceasta este o ispita adusa de patima, el trebuie sa i se impotriveasca si, asa cum invata Parintii, sa nu paraseasca cu nici un chip locul unde sade.
Cand akedia indeamna la somnolenta, sa nu se lase biruit de toropeala ori de somn, caci, dupa cum remarca Sfantul Ioan Casian, ,,experienta a dovedit ca de asaltul akediei nu scapi ferindu-te, ci trebuie s-o birui infruntand-o".
Pentru ca nu insingurarea este pricina acestei boli, ci reaua asezare a sufletului, lecuirea ei se face prin cercetarea de sine in liniste, si nu prin alergarea catre ceilalti. Cel mai adesea, convingerea omului ca poate primi ajutor de la altii este in acest caz cu totul falsa. Sfantul Isaac Sirul spune limpede: ,,insanatosirea si leacul (akediei) izvorasc din isihie (adica din linistea si pacea insingurarii). Aceasta este mangaierea celui ispitit de ea. Din intalniri nu primeste niciodata lumina mangaierii si convorbirile cu oamenii nu-l tamaduiesc, ci-l odihnesc doar pentru o vreme, iar dupa aceea (boala) se ridica impotriva lui cu si mai multa tarie. Fericit este cel ce rabda acestea, ramanand in salasul sau".
Sigur ca in anumite situatii este necesara sfatuirea ,,cu un om luminat, cercat in acestea, ca sa se primeasca de la el luminare si intarire", dupa cum citim la Sfantul Isaac Sirul. Dar aceasta ramane o situatie de exceptie.
Roadele impotrivirii nu se arata indata. La biruinta se ajunge printr-o lunga si neincetata lupta. Pentru ca tamaduirea acestei patimi cere inainte de toate multa rabdare si staruinta, virtutea rabdarii este unul dintre cele mai bune leacuri. ,,Akedia este indepartata prin rabdare", scrie Evagrie. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca acest remediu ne-a fost dat de Hristos insusi: ,,Akedia facandu-se stapana peste toate puterile sufletului, starneste deodata aproape toate patimile. Bine zice, asadar, Domnul cand da doctoria impotriva ei: źIntru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre╗ (Lc. 21, 19)".
Un alt leac temeinic care trebuie adaugat rabdarii este nadejdea. Si nu doar nadejdea ca, mai devreme sau mai tarziu, ne vom tamadui de aceasta patima si ne vom afla pacea, ci nadejdea bunatatilor ce vor sa fie, prin care aceasta patima este supusa judecatii, condamnata si deplin nimicita, dupa cum spune Sfantul Ioan Scararul.
Ni se pun inainte pocainta, plansul si strapungerea inimii. Lacrimile de pocainta ži intristarea cea duhovniceasca sunt cu adevarat leacuri foarte puternice.
Impotriva trandaviei sufletesti un alt leac bun este aducerea-aminte de moarte, o mare nevointa ascetica, prin care omul staruie in gandul ca este faptura pieritoare si ca in orice clipa poate sosi moartea. De aceea Parintii isi indeamna ucenicii sa-si traiasca fiecare zi ca si cum ar fi cea din urma; iar aceasta nu pentru a muri cum se cuvine, ci pentru a trai asa cum se cuvine. Gandul la moarte are rostul de a-l ajuta pe om sa nu-si risipeasca timpul, atat de pretios pentru mantuirea sa, ci ,,sa rascumpere vremea", dupa cum spune Apostolul (Ef. 5, 16), traind fiecare clipa a vietii sale cu o maxima intensitate spirituala, ferindu-se de pacat, implinind poruncile si predandu-se cu totul lui Dumnezeu. Cugetarea la moarte este deosebit de folositoare pentru tamaduirea akediei, care aduce omului nepasare, moleseala, trandavie spirituala si lipsa de grija pentru mantuirea sa, manandu-l in schimb la lucrari si intalniri cu totul nefolositoare, care sunt cu adevarat pierdere de timp. Evagrie, in Antirretic, sfatuieste ca impotriva gandurilor aduse de akedie sa se rosteasca aceste versete din Scriptura: ,,Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau" (Ps. 102, 15-16); s.i ,,Zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra" (Iov 8, 9); sau: ,,Nu sunt, oare, zilele mele destul de putine" (Iov 10, 20). ,,Calugarul - spune el - trebuie sa fie tot timpul gata, ca si cum ar muri a doua zi [...]. Astfel smulge gandurile akediei si devine mai zelos."


Format: 13 x 20 cm, 304 p.


Traducere din limba franceza de Marinela Bojin



Cartea de fata trateaza un domeniu ce nu va inceta vreodata sa fie de actualitate in lumea noastra care sufera urmarile pacatului originar: omul si boala. Ea straluceste prin toate insusirile care au facut cunoscute in Ortodoxia contemporana seria de scrieri pe aceasta tema al carei autor este Larchet: concizie, limpezime, caracter sistematic, eruditie, caldura sufleteasca, ancorare temeinica in scrierile patristice.
Alte carti de interes :

cartea Terapeutica bolilor spirituale

Terapeutica bolilor spirituale

Traducere din limba franceza de Marinela BojinIntr-o lume in care apasarea duhului nelinistit al acestui veac sporeste fara incetare numarul celor mutilati sufleteste, singura "chirurgie reparatorie" cu ...

cartea Viata sacramentala

Viata sacramentala

...

cartea Sfantul Maxim Marturisitorul, mediator intre Rasarit si Apus

Sfantul Maxim Marturisitorul, mediator intre Rasarit si Apus

...

cartea Teologia energiilor dumnezeiesti: de la origini pana la Sfantul Ioan Damaschin

Teologia energiilor dumnezeiesti: de la origini pana la Sfantul Ioan Damaschin

...

cartea Sfantul Maxim Marturisitorul. O introducere

Sfantul Maxim Marturisitorul. O introducere

O introducere cat se poate de completa in viata, scrierile si invatatura unuia dintre cei mai mari teoogi bizantini. ...

cartea Tine candela inimii aprinsa. Invatatura Parintelui Serghie

Tine candela inimii aprinsa. Invatatura Parintelui Serghie

In romaneste de Marinela Bojin Parintele Serghie a fost un om de o neasemanata cura┬ştie, simtita si laudata de toti marii barbati du┬şhovnicesti care l-au cunoscut. Pentru ca era asa de curat si de smerit ...

cartea Credinta ta te-a mantuit. O viziune ortodoxa asupra bolii si a mortii

Credinta ta te-a mantuit. O viziune ortodoxa asupra bolii si a mortii

Cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la Editura Doxologia a aparut cartea lui Dominique Beaufils „Credinta ta te-a mantuit, o viziune ortodoxa asupra bolii ...

cartea Sfantul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos

Sfantul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos

P─ârintele Gavriil a fost o minunat─â îmbinare de monahism înfloritor al Evului Mediu ┼či de monahism prigonit al veacului al XX-lea, ┼či o adev─ârat─â icoan─â a Sfin┼úilor P─ârin┼úi, a┼ča cum ...

cartea Terapeutica bolilor mintale

Terapeutica bolilor mintale

Anxietatea ┼či depresia fac în lume mai mult de dou─â sute de milioane de victime, iar remediul propus este cel mai adesea unul chimic. Dac─â unele dintre aceste boli au f─âr─â îndoial─â o origine ...

cartea Dumnezeu este iubire. Marturia Sfantului Siluan Athonitul

Dumnezeu este iubire. Marturia Sfantului Siluan Athonitul

Cunoscând prin propriaÔÇĹi tr─âire greut─â┼úile vie┼úii duhovnice┼čti ┼či sl─âbiciunea omeneasc─â, Sfântul Siluan nu ne înf─â┼úi┼čeaz─â un ┼úel înalt, greu ...

cartea Iconarul si artistul

Iconarul si artistul

Iconografia, ca ┼či teologia, este un element viu din trupul cel viu al Bisericii ╚Öi nu se poate mul┼úumi cu simpla reproducere a unor modele date o dat─â pentru totdeauna. Arta iconografic─â, dac─â se ...

cartea Biserica, trupul lui Hristos II. Relatiile dintre biserici

Biserica, trupul lui Hristos II. Relatiile dintre biserici

…in afara Bisericii nu este mântuire. Pentru Biseric─â, cuvintele Sfântului Ciprian sunt deplin adev─ârate, ca una care se ┼čtie pe sine având plenitudinea harului mântuitor ...

cartea Patriarhul Pavle al Serbiei. Un sfant al vremurilor noastre

Patriarhul Pavle al Serbiei. Un sfant al vremurilor noastre

Patriarhul Pavle al Serbiei (1914-2009) a dobândit prin virtu┼úile sale o mare popularitate în întreaga lume ortodox─â ┼či dincolo de hotarele ei. înc─â din timpul vie┼úii sale ...

cartea Viata si opera teologica a lui Grigorie al II-lea Cipriotul, Patriarhul Constantinopolului (cu traducerea integrala a tratatelor)

Viata si opera teologica a lui Grigorie al II-lea Cipriotul, Patriarhul Constantinopolului (cu traducerea integrala a tratatelor)

Traducere: Marinela Bojin, Laura Enache. "Gheorghe Cipriotul (1241-1290), este un str─âlucit scriitor bizantin, devenit patriarh de Constantinopol între 1283 ╚Öi ...

cartea De ce Biserica Ortodoxa nu accepta incinerarea?

De ce Biserica Ortodoxa nu accepta incinerarea?

Acest text, extras din volumul Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, nainfruntat, in pace, ... , aparut in anul 2012 sub egida Editurii Basilica a Patriarhiei Romane, aduce binecuvenite lamuriri ...

cartea Despre iubirea crestina

Despre iubirea crestina

Cre┼čtinul nu iube┼čte pentru folos ori câ┼čtig; cre┼čtinul iube┼čte ┼či atunci când în schimbul iubirii prime┼čte numai rele ┼či ponoase. Cre┼čtinul iube┼čte mai înainte de a fi iubit, ...