Familiei ortodoxe cu smerita dragoste
Familiei ortodoxe cu smerita dragoste
Merg mai departe: Daca fapta uciderii embrionului este dreapta, deoarece e posibil sa se nasca cu defecte, atunci de ce sa nu ucidem si copiii care au dobandit mai tarziu defecte din pricina bolilor si accidentelor? Sa restabilim asadar Keada* vechilor spartani. De ce sa nu ucidem si pe toti batranii care, de pilda, sufera de dementa? Ce fel de criterii sunt acestea? Se va spune, desigur, ca embrionul nu este inca om. Dar cand se face om? Care este "clipa magica", cum este numita, in care "pasta" carnoasa se preschimba in om? Unii spun ca la interval de 12 saptamani dupa zamislire, adica in a 85-a zi. Dar in care ceas al acestei zile? De dimineata? De amiaza? De seara? La miezul noptii? Dar de ce nu este in a 84-a zi? Sau in a 83-a?Ce lucru mare si important se intampla de la o clipa la alta, de la o ora la alta sau de la un miez de noapte la celalalt? Impotriva acestui Babilon, cat de clara si inteleapta este pozitia Bisericii noastre: Avem om din clipa zamisliriil si, prin urmare, avem ucidere de om oricand s-ar face avortul.
Am spus ca exista un caz si singurul in care jertfirea embrionului se poate tolera ca un rau necesar, cum ar fi, de pilda, uciderea in legitima aparare. Asta se intampla atunci cand exista dilema: Viata mamei sau viata embrionului? Adica atunci cand nasterea embrionului are, ca rezultat inevitabil, dupa datele medicinii omenesti, moartea mamei. Dar si in acest caz foarte rar, cuvantul il va avea numai si in mod exclusiv cea insarcinata. Ea si nimeni altul. I se va spune adevarul si va fi invitata sa hotarasca. Cunosc 2-3 de astfel de cazuri. Aceste femei punand in lucrare, fara sa aiba habar, cuvintele Domnului: "Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are, ca sa-si puna sufletul sau pentru prietenii (adica cei dragi ai) sai", au spus medicilor: "Doctore, salveaza-mi copilul. Pe mine lasa-ma sa ma jertfesc!". Si rezultatul: S-au izbavit si mamele, si copiii! Dar si daca mor, cine se indoieste ca o astfel de fapta, plina de atata devotament si jertfire de sine, o fapta plina de atata maretie sufleteasca si morala, nu le va asigura fericirea nesfarsita a Imparatiei celei neinserate a Domnului nostru? Fratilor, pentru noi nu se termina toate aici! Sa nu uitam niciodata lucrul acesta...



































