Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV
Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV
Taina casatorieiDin cauza influentei pe care o exercitau obiceiurile si ritualurile pagane in special, inainte si dupa primirea Tainei Cununiei, exista numeroase referiri, in deosebi ale Sfantului Ioan Gura de Aur, care privesc petrecerea de nunta, ca si importamentul mirilor si a nuntasilor cu acest prilej.
Petrecerea de nunta
Nunta este un prilej de o deosebita bucurie, pe care omul intotdeauna si-a manifestat-o in diferite moduri. In lumea pagana ea era insotita de petreceri si ritualuri specifice acestei societati; la crestini, casatoria primind caracterul de taina dumnezeiasca, ceremonia si sarbatorirea ei au in centru pe Hristos si morala evanghelica.
Obiceiurile de la nunti
Deseori, insa, cu prilejul casatoriilor crestine se petrec lucruri specifice paganilor, fapt care l-a determinat pe Sfantul Ioan Gura de Aur sa aiba o pozitie critica la adresa celor care-si uita demnitatea cu care au fost investiti prin Sfantul Botez. De aceea, dezavuand desfraul manifestat in astfel de ocazii, el spune: ,,Aceasta boala molipsitoare a fost introdusa pe furis de legea nuntilor, sau mai bine zis nu de legea nuntilor, sa nu fie, - ci de insasi prostia noastra".
Obiectul criticilor Sfantului Parinte este, asadar, desfraul petrecerilor, care aveau loc, atat inainte cat si dupa primirea tainei in biserica.
Inainte de casatorie, cei mai putin instariti, spre a spori pompa nuntii, perindau casele vecinilor sau ale rudelor pentru a imprumuta oglinzi, haine si alte obiecte cu care isi impodobeau casele. Aceasta fala avea, desigur, rolul de a lasa impresia unei oarecare bunastari materiale, dar care, odata cu terminarea petrecerii, trebuia risipita, ramanand in urma doar grija si frica de a nu se pierde ceva din cele imprumutate, iar daca se stricau sau se pierdeau, efortul de a plati contravaloarea acelor bunuri, si acesta insotit de o adanca tristete a tinerei sotii care se vedea intr-o casa goala, mult diferita de cea in care a fost primita ca mireasa.
Petrecerea de nunta se desfasura uneori intr-o atmosfera ridicola pusa pe seama obiceiului, asa incat ,,cei mai multi, stapaniti si inselati de obicei - spune Sfantul Ioan - nici macar nu simt absurditatea lor".
Ca atare, de la petrecerea de nunta nu lipseau bautura si mancarea peste masura, acestea constituind ,,cauzele multor rele". Ele erau insotite de glume si vorbe de rusine, cantece care incitau la dezmat, dansuri nebunesti si alte ,,neoranduieli cu totul nedemne", care faceau din actul sfant al casatoriei o ,,pompa satanica".
Mai mult decat atat, ceea ce era si mai condamnabil, la petrecere erau invitate femei desfranate cu scopul de a inveseli si mai mult atmosfera.
Si depasind orice limita a bunului simt, tot dezmatul petrecut in camera ospatului de nunta era impartasit publicului intr-un alai scandalos, care facea de rusine nu numai pe mire si mireasa, ci chiar pe nuntasi. Dar iata cum descrie Sfantul Ioan acest cortegiu desfranat: ,,Dar apoi, - zice el - priveste si cele ce se petrec dupa aceasta: nu numai in timpul zilei, ci chiar si in timpul noptii pregatesc de a pune in fata miresei ca sa-i priveasca frumusetea ei cea feciorelnica, barbati beti si ametiti de multa desfatare. Si nu se multumesc numai in casa, ci inca ies si pe strazi cu felinare aprinse si o petrec, pentru fanfaronada, in cursul noptii prin targ, ca toti sa o vada, prin care fapt nu fac altceva, decat ca o sfatuiesc, oarecum, ca pe viitor sa alunge de la ea orice rusine. Si nici nu stau macar aici, ci o conduc, insotiti de cantece si cuvinte uracioase, - iar aceasta este pentru cei mai multi ca o lege; - multe slugi si de cei ce pocnesc cu bicele ii intovarasesc, graind cuvintele cele mai uracioase pe care le-ar voi, atat la adresa miresei, cat si a mirelui. Nimic nu este cuviincios, ci toate sunt pline de necinste si de slutenie.
264 pagini
Format: 14,5 x 20,5 cm
"Tema familiei creştine a fost şi este nu numai actuală, dar şi necesară. Tratată în viziunea literaturii patristice înseamnă o împrospătare a temeiurilor creştine ortodoxe care stau la temelia acestei instituţii. Acest lucru este pus în lumină cu claritate în lucrarea de faţă." (Pr. prof. dr. Ştefan C. Alexe)
Lucrarea îmbrăţişează o gamă extrem de bogată a problemelor legate de Taina Cununiei şi de familia creştină, aşa cum le-au consemnat, discutat şi soluţionat marii Părinţi ai Bisericii din secolul al IV-lea.
